Determinarea sarcinii limită verticale a unui pilot pe baza încercărilor statice de încărcare de proiectare pe piloți de probă (pali pilota / test piles). Sarcina limită este evaluată folosind metoda hiperbolei și metoda curbei exponențiale.
Cedarea la vârful pilotului are loc aproape întotdeauna prin străpungere / poansonare, iar din curbă nu este posibil să se deducă un maxim bine definit; prin urmare, se recurge la un criteriu convențional pentru determinarea sarcinii limită.
-
Sarcina limită este considerată a fi cea la care tasarea la capătul pilotului este 2w0, unde w0 este tasarea atunci când sarcina este egală cu 0.9 Qlim.
-
Tehnica de interpolare hiperbolică, în care curba sarcină-tasare este interpolată cu o hiperbolă.
Presupunând de fapt:
Q=w/(m+n·w)
care se poate rescrie:
w/Q=m+n·w
Pentru a determina parametrii m și n ai hiperbolei, punctele încercării sunt trasate pe un grafic (diagramă) în care pe axa absciselor (asse delle ascisse) este reprezentată tasarea w, iar pe axa ordonatelor, flexibilitatea axială a pilotului w/Q. Dacă ecuația hiperbolei aproximează corect curba sarcină-tasare înregistrată în timpul încercării, punctele din planul (w, w/Q) se aliniază pe o dreaptă, a cărei intersecție cu axa ordonatelor reprezintă m, iar panta (coeficientul unghiular) reprezintă valoarea lui n.
Cunoscând m și n, sarcina limită va fi:
Qlim=Lim(n->∞)w/(m+n·w)=1/n
Această abordare poate fi utilizată și pentru o încercare care nu ajunge la rupere / cedare, în scopul estimării sarcinii limită și, prin urmare, a coeficientului de siguranță.
Utilizând metoda celor mai mici pătrate, se obțin coeficienții m și n.
Qlim=1/n
Aplicând criteriul 1) rezultă că:
Qlim=0.889/n
Un alt parametru care se poate deduce din încercare este sarcina căreia îi corespunde mobilizarea rezistenței laterale (skin friction) a pilotului:
Q=1/n·(1-((m·E·A)/L)0.5)
Unde:
- E reprezintă modulul de elasticitate al materialului
- A este aria secțiunii transversale
- L este lungimea pilotului