Alunecările de teren care implică acoperiri detritice, adică acele depozite rezultate din alterarea meteorologică și fragmentarea mecanică a rocii de bază, se caracterizează în general printr-o extensie longitudinală considerabilă în comparație cu grosimea materialului implicat. Acest tip de alunecare de teren poate fi analizat în mod eficient prin metoda pantei infinite (Skempton, 1957). Aplicația permite calcularea grosimii critice a unei acoperiri detritice, a timpului minim necesar pentru a se produce saturația grosimii critice și a tuturor combinațiilor posibile de durată și intensitate a precipitațiilor care pot declanșa, pe versantul examinat, o alunecare de teren cu o frecvență egală cu perioada de revenire a curbei climatice.
Pentru aplicațiile desktop destinate geotehnicii vizitați: geostru.eu/geotecnica
Timpul minim necesar pentru a se produce saturația grosimii critice se calculează cu modelul de infiltrare al lui Green și Ampt (1911):
tmin[ore]=(∆φ/k)·[hcrit-pris·ln((pris+hris)/pris)]
Unde:
∆φ reprezintă porozitatea efectivă reziduală dată de (1-s) φ, unde s este gradul inițial de saturație al terenului și φ este porozitatea efectivă;
k (mm/oră) permeabilitatea terenului;
hcrit (mm) grosimea critică;
pris (mm) presiunea de resaturare, estimabilă prin relația 12/d10, d10 este diametrul care trece de 10%.
Pentru o anumită valoare a duratei, intensitatea minimă a precipitațiilor pentru a se putea crea un front de saturație se calculează cu expresia:
imin[mm/ore]=(∆φ/t)·[hcrit-pris·ln((pris+hris)/pris)]·[(hris+pris)/hris]



