Aplicația Caracterizarea lui Barton permite determinarea parametrului Q al lui Barton (variabil de la 0.001 la 1000) și a unor caracteristici de rezistență ale masivului stâncos: o componentă de frecare, o componentă coezivă și modulul de deformație statică. Prin intermediul parametrului Q, care este în funcție de RQD, Jn, Jw, Ja, Jr, SRF, se poate realiza o clasificare a masivului stâncos.
Dezvoltată în 1974 la Institutul Geotehnic Norvegian, în principal pentru aplicații în subteran, în ultimii ani a fost extinsă la diverse domenii și recent, în 2002, însuși Barton a procedat la o revizuire totală a sistemului.
Valoarea lui Q se calculează din:
Q=(RQD/Jn)·(Jr/Ja)·(Jw/SRF)
Unde diferiții indici sunt:
RQD (Rock Quality Designation), care ține cont de gradul de fisurare a masei stâncoase
Jn (Joint Set Number), care depinde de numărul de familii de fisuri prezente în masivul stâncos
Jr (Joint Roughness Number), care depinde de rugozitatea celei mai defavorabile familii
Ja (Joint Alteration Number), care depinde de gradul de alterare a fracturilor, de grosimea și de natura materialului de umplutură, și care se determină de asemenea pe familia cea mai defavorabilă
Jw (Joint Water Number), care depinde de condițiile hidrogeologice
SRF (Stress Reduction Factor), care este în funcție de starea de tensiune în roci masive sau de perturbările tectonice.
Recent, Q a fost normalizat în raport cu rezistența la compresiune monoaxială a rocii, parametru considerat anterior ca fiind nerelevant:
Q=(RQD/Jn)·(Jr/Ja)·(Jw/SRF)·σc/100