Clasificarea materialelor solului SMC (Soil material classification): Un sol este un agregat natural de granule minerale care poate fi îndepărtat prin simpla agitare mecanică sau prin agitare în apă.
Cei mai comuni termeni pentru a descrie un sol sunt pietriș, nisip, nămol, argilă.
În starea lor naturală, solurile sunt formate dintr-un amestec de doi sau mai mulți dintre acești constituenți. Pietrișurile și nisipurile sunt cunoscute ca soluri cu granulație grosieră, iar nămolurile și argilele ca soluri cu granulație fină.
O altă distincție care poate fi făcută este cea dintre solurile consistente și solurile neconstante: primele au o rezistență la tracțiune deloc neglijabilă atunci când sunt uscate, în timp ce își pierd orice consistență după impregnarea în apă; cele din urmă au rezistență și rezistență la tracțiune zero în orice moment.
Solurile cu granulație grosieră sunt recunoscute în primul rând pe baza dimensiunii granulelor; pietrișul are un diametru al grăuntelui mai mare de 2 mm, în timp ce nisipul are un diametru al grăuntelui cuprins între 2 și 0,063 mm.
Dintre solurile cu granulație fină, nămolurile sunt cele care reprezintă partea cea mai grosieră și care posedă o plasticitate și o coeziune reduse sau inexistente. Din punct de vedere al dimensiunii granulelor, nămolurile sunt cele cuprinse între limita inferioară a nisipurilor și 0,002 mm.
Argilele, pe de altă parte, sunt un agregat de particule minerale lamelare microscopice și submicroscopice, caracterizate de capacitățile coloidale tipice de plasticitate, coeziune și capacitate de absorbție a ionilor. Nu este posibil să se facă distincția între un nămol și o argilă doar pe baza dimensiunii particulelor, deoarece proprietățile fizice semnificative ale celor două materiale sunt legate doar indirect de dimensiunea particulelor în sine, astfel încât, în general, se folosesc alte criterii.
Pentru a putea oferi o descriere adecvată a solurilor, se utilizează o serie de teste de clasificare pentru a defini proprietățile indicilor.