Calculul se bazează pe evaluarea echilibrului de corp rigid (EQU) al fundației infinit rigide (atât la încovoiere cât și la extensie) în raport cu rotația în jurul laturilor (muchiilor) poligonului amprentei (bazei) fundației poligonale așezate pe betonul de egalizare.
Pentru a realiza echilibrul la momentul de răsturnare în jurul fiecărei laturi, acestea sunt considerate ca o balama liniară fixă. Toate momentele (de răsturnare și de stabilizare) sunt proiectate în planul vertical ortogonal pe fiecare latură a bazei, excluzând orice forță de reacțiune a terenului (care, într-o stare limită de rotație rigidă, nu mai este în contact cu baza fundației).
GEOMETRIA ȘI GREUTATEA FUNDAȚIEI
Poligonul de contact al fundației poate fi desemnat ca Rectangular, Poligonal (până la 24 de laturi) înscris într-un cerc de orice rază, sau Poligonal generic (până la 24 de laturi). În cazul fundațiilor circulare, este suficient să atribuiți un poligon cu 24 de laturi pentru a obține o aproximare suficientă.
În GeoStru Verificare Răsturnare Fundații, înălțimea fundației se referă la distanța verticală dintre extradosul superior, unde sunt aplicate sarcinile concentrate (efort normal, momente și forțe tăietoare) transmise de suprastructură (stâlpi, piloți, turnuri eoliene etc.) și planul de așezare orizontal al amprentei fundației pe betonul de egalizare.
Fundația poate avea formă de paralelipiped simplu sau în trepte, cu condiția ca treptele să aibă același centru de greutate în plan cu baza amprentei. Greutatea totală a fundației (inclusiv eventualele suprasarcini permanente) trebuie calculată separat de utilizator și este aplicată de program întotdeauna în centrul de greutate al poligonului de bază.
Greutatea fundației este apoi redusă (automat în timpul calculului) prin coeficientul parțial ϒF = 0.9 prevăzut în tabelul 2.6.I din NTC 2008.
SARCINI PE FAȚA SUPERIOARĂ A FUNDAȚIEI
Ipoteza de corp rigid permite concentrarea tuturor acțiunilor suprastructurii, neamplificate, doar în componentele de solicitareN, Mx, My, Vx, Vy (momentele pozitive sunt în sens antiorar față de axele de referință x, y) și permite aplicarea acestor componente într-un singur punct, atribuit liber de utilizator, dar ales, în general, să coincidă cu centrul de greutate al secțiunii de legătură a suprastructurii cu fața superioară a fundației.
În program, trebuie atribuite sarcinile menționate și coordonatele punctului de aplicare. Acesta poate fi definit prin coordonate sau ales să coincidă cu centrul de greutate al poligonului de bază (calculat automat).
Pentru fiecare latură a poligonului de bază, programul aplică automat coeficientul ϒF = 0,9 forței normale N (constituită doar din sarcini permanente; pozitivă dacă este îndreptată în jos) și coeficientul ϒF = 1,5 restului acțiunilor variabile, efectuând proiecția componentelor de moment și tăiere pe planul perpendicular pe latura respectivă.
În cazul turnurilor eoliene sau stâlpilor, producătorul furnizează, de obicei, doar rezultanta (întotdeauna pozitivă) pe fața superioară a fundației pentru momente și sarcini, neamplificate de coeficienți parțiali. În acest caz, este necesar să selectați căsuța „Momente și solicitări din toate direcțiile”. Calculul va asigura ca, pentru fiecare latură, proiecția momentelor și a forțelor tăietoare să corespundă întotdeauna direct și simultan (în favoarea siguranței) valorilor atribuite pentru Mx și Vy.
REZULTATE
Software-ul furnizează momentul de răsturnare și momentul de stabilizare aferente laturii bazei fundației care produce cel mai mic coeficient de siguranță la răsturnare dintre toate laturile. Verificarea va fi pozitivă dacă acest coeficient nu este mai mic de 1.15 (conform Eurocod/NTC).